De Claudiu Iordache

Femeia: Alo! Tu?… Tu ești?… La ora asta?… Sigur că sunt surprinsă… Au trecut ani… Numai câteva luni? Ca să vezi… Aș fi crezut contrariul. Dar, în sfârșit, cu ce ocazie?… Tonul vocii dumitale mă sperie puțin… Nu-mi aminti! Nimeni nu mai are nevoie de trecutul nostru… Nu fi naiv! O femeie uită repede… falsul bărbatului… Ce altceva?…
Nu! Nu vreau să vii! Explicațiile prisosesc… Nu fi îngrijorat. Eu mă descurc, mă descurc… Așa-i! Am cunoscut într-adevăr pe altcineva… Nu fi turbat ca un sultan, domnul meu! Sunt drepturi pe care nu obișnuiesc să le mai pierd cu una, cu două! Și apoi, m-am săturat. M-am săturat! Grosolăniile te ajută de data aceasta cu atât mai puțin… în fond, ce te lezează după atâția ani?… Mă rog, după atâtea luni… Ce, eu am hotărât această despărțire? Sau, mai bine zis, mai are importanță după… atâta amar de vreme?…

Am inimă de piatră? Așa-i! De data asta, ai nimerit-o în plin… Am bolovani de piatră în piept… Sunt cei pe care i-ai aruncat tu acolo, domnule. Poporul tău a lapidat din totdeauna femeile credincioase… Aș putea vorbi o noapte întreagă despre infidelitatea bărbatului… despre sângele lui adulterin… Dar, la ce bun? Și acum, cu voia ta, o să închid… Nu vreau să-ți consumi impulsurile… pe un trimestru… Te-ar putea ruina acest maraton… telefonic… Cândva ai avut la îndemână zile și nopți… Da! Da! Chiar așa… Ce-ai făcut cu zilele și nopțile noastre? Cum poți susține așa ceva?… Chiar vrei să-ți reamintesc totul?
Plângi? Plângi, dacă te mai ajută! Mi-e tot una. Mă comport… ca o frigidă?… Nu neg, frigiditatea este și ea o armă în mâna femeilor… lepădate. Hai, las-o baltă! Hotărăște-te să închei odată… Da, domnule Feudal, ți-a fugit o sclavă de pe moșie… Altele-s vremurile… Ce chestie?… Deci, asta era? M-ai văzut astăzi… așa, întâmplător… cu un altul? Și asta te-a indignat în așa hal încât… De ce, domnule? Pentru că nu am binevoit să mă îngrop într-o mânăstire? Ori să o iau pe calea pierzaniei? Sau să mă sinucid de dragul palmaresului dumitale? E bine, sunt vie, trăiesc și încă nu mi-au secat ochii! Iar nopțile dorm zdravăn… complice cu un trup care te-a și uitat demult… Urlă! Urlă!
Ce dacă ești plouat din creștet până în tălpi? Ce dacă ai de gând să-ți pierzi noaptea într-o prăpădită de cabină… telefonică? Deci acolo mi-erai… Ce dacă… orice?… Auzi, auzi… Te logodești cu mine imediat… Chiar mâine? Doi ani nu ți-au fost de ajuns… Două luni? În sfârșit… Și acum, deodată… Temperament, nu glumă. Bărbații ăștia au stofă… Zău așa…

Ce vrei? Așa sunt eu. Neîmpiedicată la minte… din dragoste… Recunosc, au existat și câteva clipe bune… Ba nu! Deja, după scena de la spital, m-am prins că dumneata îmi cam fugiseși de acasă… E adevărat! Mi-am pierdut cumpătul. Restul l-am aflat de la prieteni comuni… Te consolaseși, între timp… A-propos de uitări.
Când ți-am adus la cunoștință că vom avea un copil, îți amintești ce-ai găsit de cuviință să-mi răspunzi? Spontan… Și cu o infamă candoare: “îl vei avea!” Dumnezeule! “îl vei avea!” Știu, știu! Ordinul e ordin! Trebuia să pleci în altă garnizoană, locotenente…
Acum ești căpitan? Bravo, domnule căpitan! Bravo! Înțeleg. Ne lipsea totul! Absolut totul. Așa-i… Eu aș fi născut pe o bancă în parc, iar tu ai fi cerșit în metrou… Degeaba! Pentru mine n-ai avut niciodată suflu… Pentru noi n-ai fi avut nici atât…
Ascultă, domnule, am vrut să las să vină un suflet pe pământ! De ce se tem atâta de naștere, bărbații noștri? Asemenea regilor ereditari… ce presimt uzurparea fiilor lor? Desigur, ai scăpat ieftin! Oricum, căderea aceea… n-o meritam! Carnea știe uneori să ascundă… sângerări perfide… ori surpări de neînchipuit! Și culmea e că mă simțeam sănătoasă! Perfect sănătoasă și infailibilă. Fiindcă iubeam! Eram împovărată de aripi!… Aș fi zburat cu ușurință… dacă mi-ai fi cerut!… Aș fi făcut-o și pe asta!…
Am iubit! Da!… Nu m-am priceput să iubesc decât întregul!… Și când partea ta s-a năruit… din el… inima mea a cedat! Ce-am zis? Am zis că: A cedat!… Trec camioane grele… pe lângă tine?… Bine! Aștept! Aștept!… S-au dus? Atunci te rog frumos… să închizi telefonul!… Uite așa! închizi și gata!…
Eu nu am inimă?… Nu-i nimic! Nu-i nimic! O să mai întâlnești tu o altă femeie! Oho! Câte încă nu se dau în vânt după o uniformă!… Da! Da! Mai sănătoasă ca mine!… Și mai frumoasă decât mine!… Și mult mai tânără… și mai încrezătoare!… Care să ia miracolul de la început!… Pe cinstea mea!… Ce naiba!… Fii tare!… S-a întunecat?… Și nu te mai vezi nicăieri?… Nu mai cunoști alt drum… în tot orașul… decât cel care duce la mine?… Fii serios!…
Nu ai găsit o cameră la hotel! înțeleg. … în delegație!… Ai venit în delegație!… Te-a luat ziua cu treburile… și ai uitat că aici… pe planetă… uneori se înnoptează?… Probabil!… Memoria este pentru unii o bancă de amintiri… salvatoare!… Mă rog!…
Nu tu m-ai părăsit! Ci eu!… Eu!… Tu numai te-ai supus… unor obligații supărătoare!… Te-ai dus!… Hai să-ți reamintesc și ultimul tău telefon: “Ana! Consideră încheiată povestea noastră!” Și… poc! Poc! Mai că nu mi-a sfărâmat… timpanul… franchețea dumitale!… Oricum, nu te aflai pe un câmp de manevră…
Ți-a scăpat telefonul din mână?… Ca să vezi!… Ce întâmplare!… Ei bine, domnule, atunci… ce mai aștepți… consideră… definitiv încheiată… povestea noastră!… Chiar dacă… te vor asasina… în cazarma dumitale… cu cuțitele… regretele lungi!… Realitatea este că ai șters-o, amice! Ai șters-o! Ăsta e adevărul!… Adevărul curat! Da! E ca un Dumnezeu, adevărul, ce pedepsește mărturiile… celuite!… Le pedepsește uitându-le, ignorându-le!… Știi?… Minciunile sentimentale… sunt asemenea romanelor… care țin cu sufletul la gură… o singură generație!… Următoarea le uită… Sunt cărți… ca și iubiri… ce mor repede! Dar și în unele și în altele… oamenii… trăiesc până târziu… regrete ațipite!… Ce te-a făcut să le trezești, dragul meu, pe o vreme ca asta… când nici măcar un câine… nu e de alungat… din casă?

A început să ningă?… Iar?… A mai nins puțin dimineața! A mai nins! Ori poate că te înșeli?… E lapoviță!… Lapoviță!… O văd pe geam… foarte limpede! E lapoviță!… Ceva… care ar fi putut fi… deși nu este!… Hai! Curaj! Noapte bună! O pneumonie nu m-ar mai aduce la patul tău… dar m-ar mistui de remușcări!…
Eu nu-ți doresc răul!… Nu! Nu te urăsc!… Doar că nu mi te mai amintesc… deplin… Cum ești, de fapt!… înalt?… Brun?… Cu ochii de liliac… înflorit?… Un zeu cam nemilos?… Ori… cam spân?… Nu! Nu te flagelez! La ce bun?… Fac… în clipa asta… efortul… să mi te închipui!… Doamne, ce puțin a mai putut rămâne… din tine!…
Nu mai ai fise?… Păi de ce n-ai spus de la început, domnule?… Ce atâta tura-vura! Ți le trimiteam pe loc! Câte vrei? O sută?… O mie?… O! Nu-ți împrumut! îți dau!.. Ca unui camarad de front!… Pe vecie!… Cum?… Nu-i bine nici așa?… A! Asta nu!… Asta nu!… Timpul nu mai suportă… încă o dată!… O dată… îi e de ajuns! Ascultă, domnule, mă roade o bănuială! Cum de reușești să-mi vorbești atâta… cu o singură fisă?… Mister?… în sfârșit, taci! Taci!… E mai bine așa!…

Fii amabil, acum… îndepărtează un pic receptorul… de urechiușa dumitale… și lasă-l… să revină pe furca lui!… Și… Bună seara!… Ce-ai spus?… Mă cam exploatezi, domnule… Poetul?… Ce mai e… cu Poetul?… dacă m-am culcat și cu el?… Frumoasă curiozitate… nocturnă!… Deslușesc eu… bine… în glasul dumitale… ecouri… modeste… ale faimoaselor furii… de odinioară?… Ce tot îndrug acolo?… Aha! Măcar să știi tot! Tot!… Asta ar dura! Ar dura!… Dar dacă vrei neapărat!…
Tac?… De ce tac?… Tac… pentru că am obosit… să ascult!… Meditam!… Meditam, da!… Trebuie să existe o împrejurare… de viață… absolut perfectă… și fericită… pe care oamenii… ajung întotdeauna… să o rateze prin alegerea lor!… Și mă mai gândeam… la felul în care ar fi arătat… lumea… dacă n-am fi eșuat… la nesfârșit… în alegerea noastră!… Numai că noi… sărmanii inocenți… necălăuziți… ca să zic așa… de instinctul sublimului… batem… doar la ușile… cele mai bogate!… Numai simplitatea ne sperie… căci prea seamănă leit… cu o sărăcie!… Prea ne temem, domnul meu, deși… nimicul ăsta… nu este al lumii întregi… ci își are locuința aici… în sufletul celor ce îl simt… nu-i așa… pretutindeni!…

Bat câmpii?… Posibil!… Sunt incoerentă?… E adevărat!… Mă simt epuizată!… Dumneata ne-ai împins… la această conversație dureroasă!… Trecutul ne-ar putea… eventual… răni pe amândoi!… Pe mine… pentru că am fost învinsă… în dragostea mea… iar pe dumneata… pentru motivele dumitale!…
De ce insiști atât?… Mă rog!… Oh!… Nu un altul, neapărat!… înțeleg!… Ne-ai urmărit, pas cu pas!… Pur și simplu!… Discutam însuflețit, zici?… După care am urcat în apartamentul meu!… Unde am întârziat aproape o oră!… Dacă nu și mai mult!… Apoi el a ieșit… singur… și luminat de o tainică bucurie?…
Doamne, măcar să fie așa!… Și atunci ți-ai pierdut cumpătul?… Te-ai învârtit, ca un leu în cușcă, prin orașul meu înnoptat și deodată… ai văzut… telefonul?…
Povestea e banală și ieftină!… Da! Da!… Eternitate ieftină!… Mă mir că tu nu o simți!… Ce-am mai putea împărți, noi doi?… Corpul meu… s-a vindecat de al tău!… Au căzut de pe el crustele tale!… Da!… Mi s-a regenerat!… Coada șopârlei, desigur!… Nu-ți face griji!… Se reface dumneaei, se reface!… Doar că va rămâne un pic mai scurtă?… Ce-ți pasă?… Poftim?… Asta mai lipsea!… Auzi!… Auzi!… Te scoate din minți… gândul… că… Dacă e numai atât!… Nimic grav!… Era o simplă cunoștință!…
Și celălalt?… Care celălalt?… “Las’ că știi tu?”… Atunci de ce mă mai întrebi, domnule?… Vrei să cunoști neapărat… lista… întreagă… a celor care au urmat după tine?…

Da! Ascult!… Cei patru arhierei… au fost… trei!… Luca și Matei!… Dar în cazul meu… în sens invers!…
Ce poamă îmi ești!… Zău așa!… Oh!… Nu!… Nu e același lucru!… Cu El… a fost altceva!… Altceva!… Destul!… Mi-a ajuns!… Da! Mi-a ajuns!… Doar dacă îmi promiți!… îmi promiți, nu-i așa?… După care te duci… te duci!… Și nu mă mai cauți niciodată… absolut niciodată… pe lumea asta?… Fie!…

VA URMA…

Îți place ce-am făcut până acum?
Ajută-ne să mergem mai departe, atât cât poți.
Leu cu leu s-a construit Ateneul.

Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI
IBAN RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania

Did you like it?
DONATE
THANK YOU!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.